(Cap II.Revenirea la traditii )Geisha din carte

              Pana acum 4 ani viata mea nu era cu nimic mai diferita decat a orcarei fetite din cartierul in care locuiam.Vroiam sa imi respect traditiile,sa ii indepinesc visul mamei si sa o fac pe bunica mandra de mine.Mutarea mea din Japonia a fost un soc.Iar adoptarea mea de catre un cuplu tanar care nu avea nici o legatura cu trecutul meu,era prea mult pentru o fetita care abea implinise 13 ani.
             Desi au trecut 3 ani de atunci,nu inteleg gestul bunicii de a ma da spre adoptie sau de a parasi Japonia.
Acum sunt o eleva obisnuita.Visul meu de a deveni o Geisha se spulbera in fata ochiilor,insa fara regrete,se formeaza alte vise,noi si mai puternice.

Astazi ma hotarasem sa imi las trecutul deoparte si sa incep sa traiesc viata asa cum era,alaturi de familia mea.              Am cautat intr-o cutie veche de sub pat,ghiozdanelul de la 13 ani.Eram hotarata sa ma uit pentru ultima oara prin lucrurile ce imi fusesera daruite de bunica,pentru ca apoi sa le pot da uitarii.
Cand deschid ghiozdanelul observ si cartea furata din raftul bunicii:

           ''Ahh,uitasem de ea!''imi reprosez eu.
Nu o citisem niciodata.Nu am avut timp sa ma uit in ea si cand am ajuns in noua mea casa eram prea derutata si distrusa de imaginea bunicii ce plangea in pragul usii,ca sa imi mai dau seama de ceva.
Am  deschis cartea,cu o curiozitate imensa si am rasfoit pagina cu pagina uitanduma,mai intai,la propozitiile subliniate cu rosu si la imaginile viu colorate.Cartea era in japoneza,intr-un dialect din kyoto.Totul era scris de mana,iar imaginiile erau desenate,unele in carbune altele in tus.
Rasfoind cartea gaseam in ea scrisori si poze ale bunicii de cand era ea Geisha:
       ''Nu pot sa cred,spun eu mirata, este jurnalul bunicii''
Ceea ce furasem,cu stiire sau nu,era jurnalul bunicii.Era scris fiecare detaliu din viata unei Geisha,erau scrise secretele unei geisha,tehnici folosite in machiaje,arta kimonoului,iubiri ascunse,clienti,arta seductiei,etape.Totul doar intr-o singura carte.Puteam sa imi continui studiile ca Geisha si asta ma bucura,insa doar tehnic.Practic aveam nevoie de o Geisha pe care sa o urmez,care sa ma indrume si sa ma instruiasca,deci,acea carte nu imi era de un mare folos.
Pentru moment ma intristasem vazand un citat scris de bunica,pe o jumatate de pagina,caci restul era ars de scrumul unei tigari.Probabil intentionat.Ce mai puteam intelege din acel citat era:
   

    '' Cu cat o Geisha stie mai multe despre iubire,cu atat viata ei devine mai complicata si mai dureroasa,iar suferinta in iubire o va rani de doua ori mai mult decat pe o femeie obisnuita,caci o Geisha nu are voie sa se indragosteasca.Ea este un obiect al dorintei ''

Asta am fost si eu invatata de mica.Imi aduc aminte cum bunica imi spunea cum sa fac un barbat sa se indragosteasca de mine,cum sa il fac sa creada ca si eu m-am indragostit de el,insa sa NU ma indragostesc.
          Acum stiu ca avea o conceptie total gresita despre iubire.Am aflat din cateva pagini din jurnalul sau,ca a fost tradata,ranita si lasata sa sufere din cauza unei mari iubiri.Ea vroia sa ma apere si nu dorea sa patesc ce a patit ea.
    
Fiind atat de adancita in trecutul meu, Mama a intrat pe usa.Am azvarlit ghiozdanul in cutie si cartea veche am inchesuit-o intr-o clipita sub rochita mea larga de pijama.
Mama s-a uitat putin speriata la mine.
Daca ma gandesc bine,ea mereu era speriata cand intrebam de bunica,probabil era teama de a nu ma pierde.O iubesc pe mama,si o respect enorm,insa ei tot ii este frica sa nu ma piarda.
Privea cartea imensa si,apropiinduse de mine imi spoti:
            ''Nici o piatra pretioasa nu slefuieste daca nu e lustruita.Cand voi hotara ca e momentul potrivit,te voi duce la bunica.Acum coboara jos sa luam cina impreuna.''Spunand acestea ma saruta pe frunte si pleca.