miercuri, 22 februarie 2012

(Cap II.Revenirea la traditii ) Viata unei Geisha,dincolo de masca sa

Purtam acel jurnal cu mine ,peste tot pe unde mergeam.L-am luat chiar si la scoala,iar in ore citeam pagina cu pagina istorisiri ce ma captivau,secrete ascunse,si cel mai bine pot numi,acel jurnal ''Viata unei Geisha,dincolo de masca sa''.
In ora de Chime,colega mea de banca tragea cu ochiul in jurnal,insa fiind in japoneza,desigur ca nu a inteles nimic.I-am zambit discret.
Eram obsedata sa aflu cat mai multe despre Geisha si viata bunicii,poate eram prea prinsa in carte incat uitasem de ceea ce se petrecea in jurul meu.

     Se sunase de pauza,mi-am luat cartea si am iesit pe hol,langa o fereastra din capatul lung al coridorului.Un tip,care isi pierdea vremea cu doua fete,ma privea insistent
Ii observam expresiile fetei.Ma sorbea din priviri de parca asi fii fost muza sa. Pentru el e destul sa arunce o singura privire pentru a crede ca sa indragostit,ca imi cunostea intreaga persoana,intreaga viata.
       Nu judeca o carte dupa coperta sa!
        Il stiudiam si eu,doar la asta ma pricep cel mai bine.Frumos,inalt,brunet,ochii micuti si buzele finute,o alunita cocheta deasupra ochiului. Modelul perfect ce l-ai putea vedea la bratul unei pustoaice ce se respecta.Insa aceea nu sunt eu!
        Isi indreapta privirea spre ochii mei,si se opreste la ei.Ma priveste adanc,de parca vroia sa ma citesti pe dinauntru si un gand ma fulgera si imi tulbura mintea:
         ''Nu!Sa nu indraznesti sa ma privesti in ochi,imi spun eu in interior, poate te vei indragosti de mine.E PROBLEMA TA,insa m-asi putea indragosti eu de tine,aici e problema mea.Geishele nu iubesc, sunt iubite,au nevoie de iubire insa nu ofera.Asta am invatat! Habar nu am ce e iubirea.Intoarce-ti privirea!''
        Sunt antrenata in arta conversatiei.Ii defineam fiecare miscare.Nu avea cum sa isi ascunda nici o atractie fata de mine.Insa habar nu avea ca nu ma privea pe mine.Privea o masca.L-am lasat sa ma stiudieze sa creada ceea ce vrea despre mine insa misterul e mister si nu il voi lasa sa ma cunoasca.
         Se apropia de mine,ii arunc priviri irezistibile,stiu foarte bine cum sa ii zambesc,cum sa ii vorbesc,doar asta am invatat de mica! Dar totodata am invatat ca trebuie sa pastrez o sticla fumurie intre mine si orce barbat.E unul dintre secretele ce fac Geishele misterioase,si care tine iubirea departe de ele.
          Nu stiu de ce,nu stiu motivul insa acea sticla fumurie e prea subtire,incat simt ca ma indragostesc.
                           ''Nu e de bine!!''
Aplic noi metode sa te il la distanta,insa ma mint pe mine.Nu el este cel de care ar trebui sa imi fac griji,ci sentimentele mele. Acum e doar intre mine si ''eu insumi''. O protectie ce trebuie intarita.
           Insa un barbat niciodata nu va intelege o femeie ! Poate va incerca,poate dupa ani intregi va reusi sa ii inteleaga toanele insa pe ea in totalitate,o femeie,NICIODATA! 
       Asa ca, cu ce e el mai bun sa creada ca ma cunoaste PE MINE doar dintr-o privire? Cu ce e mai bun sa imi spuna ca ma iubesti dupa o zii de cand am facut cunostinta? Cu ce e el mai bun sa incalc regulile si sa ma indragostesc de el? Nu mi-a dovedit NIMIC!
                        '' Te crezi matur,ha!exclam in candul meu, TOTI BAIETII SE CRED MATURI! Diferenta dintre tine si ei e ca,unii chiar sunt maturi,dar tu faci parte din categoria imaturilor.Privestema,si i-ati gandul! Nu ma cunosti nici pe jumatate,imi cunosti doar masca,exact cum un client ii poate cunoaste Geishei doar vocea,singura reala,fata fiindui doar o masca a frumusetii perfecte.Iar tu ma judeci dupa 2 priviri? Poti sa am studiezi,insa NU MA POTI AVEA DOAR PRIN SIMPLUL FAPT CA MA VREI! '' si spunandu-mi acestea mie insumi,exact ca si cum asi dori sa i le spun lui,aud colopotelul de intrare in clasi.
          Il privesc gingasa,pentru o clipa,caci vreau sa ii dau senzatia ca m-am indragostit (un mic truc al Geishelor) apoi plec fara ai spune ceva.

luni, 20 februarie 2012

(Cap II.Revenirea la traditii )Geisha din carte

              Pana acum 4 ani viata mea nu era cu nimic mai diferita decat a orcarei fetite din cartierul in care locuiam.Vroiam sa imi respect traditiile,sa ii indepinesc visul mamei si sa o fac pe bunica mandra de mine.Mutarea mea din Japonia a fost un soc.Iar adoptarea mea de catre un cuplu tanar care nu avea nici o legatura cu trecutul meu,era prea mult pentru o fetita care abea implinise 13 ani.
             Desi au trecut 3 ani de atunci,nu inteleg gestul bunicii de a ma da spre adoptie sau de a parasi Japonia.
Acum sunt o eleva obisnuita.Visul meu de a deveni o Geisha se spulbera in fata ochiilor,insa fara regrete,se formeaza alte vise,noi si mai puternice.

Astazi ma hotarasem sa imi las trecutul deoparte si sa incep sa traiesc viata asa cum era,alaturi de familia mea.              Am cautat intr-o cutie veche de sub pat,ghiozdanelul de la 13 ani.Eram hotarata sa ma uit pentru ultima oara prin lucrurile ce imi fusesera daruite de bunica,pentru ca apoi sa le pot da uitarii.
Cand deschid ghiozdanelul observ si cartea furata din raftul bunicii:
           ''Ahh,uitasem de ea!''imi reprosez eu.
Nu o citisem niciodata.Nu am avut timp sa ma uit in ea si cand am ajuns in noua mea casa eram prea derutata si distrusa de imaginea bunicii ce plangea in pragul usii,ca sa imi mai dau seama de ceva.
Am  deschis cartea,cu o curiozitate imensa si am rasfoit pagina cu pagina uitanduma,mai intai,la propozitiile subliniate cu rosu si la imaginile viu colorate.Cartea era in japoneza,intr-un dialect din kyoto.Totul era scris de mana,iar imaginiile erau desenate,unele in carbune altele in tus.
Rasfoind cartea gaseam in ea scrisori si poze ale bunicii de cand era ea Geisha:
       ''Nu pot sa cred,spun eu mirata, este jurnalul bunicii''
Ceea ce furasem,cu stiire sau nu,era jurnalul bunicii.Era scris fiecare detaliu din viata unei Geisha,erau scrise secretele unei geisha,tehnici folosite in machiaje,arta kimonoului,iubiri ascunse,clienti,arta seductiei,etape.Totul doar intr-o singura carte.Puteam sa imi continui studiile ca Geisha si asta ma bucura,insa doar tehnic.Practic aveam nevoie de o Geisha pe care sa o urmez,care sa ma indrume si sa ma instruiasca,deci,acea carte nu imi era de un mare folos.
Pentru moment ma intristasem vazand un citat scris de bunica,pe o jumatate de pagina,caci restul era ars de scrumul unei tigari.Probabil intentionat.Ce mai puteam intelege din acel citat era:
   
    '' Cu cat o Geisha stie mai multe despre iubire,cu atat viata ei devine mai complicata si mai dureroasa,iar suferinta in iubire o va rani de doua ori mai mult decat pe o femeie obisnuita,caci o Geisha nu are voie sa se indragosteasca.Ea este un obiect al dorintei ''

Asta am fost si eu invatata de mica.Imi aduc aminte cum bunica imi spunea cum sa fac un barbat sa se indragosteasca de mine,cum sa il fac sa creada ca si eu m-am indragostit de el,insa sa NU ma indragostesc.
          Acum stiu ca avea o conceptie total gresita despre iubire.Am aflat din cateva pagini din jurnalul sau,ca a fost tradata,ranita si lasata sa sufere din cauza unei mari iubiri.Ea vroia sa ma apere si nu dorea sa patesc ce a patit ea.
    
Fiind atat de adancita in trecutul meu, Mama a intrat pe usa.Am azvarlit ghiozdanul in cutie si cartea veche am inchesuit-o intr-o clipita sub rochita mea larga de pijama.
Mama s-a uitat putin speriata la mine.
Daca ma gandesc bine,ea mereu era speriata cand intrebam de bunica,probabil era teama de a nu ma pierde.O iubesc pe mama,si o respect enorm,insa ei tot ii este frica sa nu ma piarda.
Privea cartea imensa si,apropiinduse de mine imi spoti:
            ''Nici o piatra pretioasa nu slefuieste daca nu e lustruita.Cand voi hotara ca e momentul potrivit,te voi duce la bunica.Acum coboara jos sa luam cina impreuna.''Spunand acestea ma saruta pe frunte si pleca.

joi, 16 februarie 2012

(Cap I.Trecutul meu) O noua familie

          Am prins cateva clipe cand bunica nu era acasa.M-am indreptat spre camera sa..Priveam cu coada ochiului prin usa abea crapata un raft plin cu carti vechi si prafuite care imi atragea atentia de ani de zile.Era momentul potrivit.Intru pe varfuri,si ma apropii de raft.Cinci carti zaceau neatinse si pline de praf.In timp ce eu incercam sa iau o carte nu bagasem de seama ca usa de la intrare se deschise si cineva intrase in casa.
          Din raft imi alesesem o carte foarte mare,cu inscriptii japoneze,caci restul cartilor aveau un dialect care eu nu il cunosteam si nu aveam cum sa inteleg o boaba din ce scrise bunica acolo.
Cand dau sa ies din camera o vad pe bunica in fata usii.Ma privea insistent.Isi ridica mana stanga si imi facu semn sa vin la ea.Cum purtam un ghiozdan de scoala in spate,am ingesuit cartea in el si apoi am coborat in fata usii.
          Bunica se uita la mine cu o privire blanda si ma luase de maana asezandu-ma pe un fotoliu din fata usii.Se asezase si ea langa mine si imi sopti:
    '' Uita trecutul,uita de Kyoto si de acea noapte.Uita limba natala si adapteazate.Nu cauta sa aflii ceea ce nu vei alfa niciodata.Gasesteti noi scopuri si uita ca esti pregatita sa devii o Geisha.''
Dupa aceste cuvinte se puse in genunchi asa incat ajunsese la aceasi inaltime cu mine.Scoase din buzunar un saculet vechi,rosu,brodat cu un dragon auriu si legat cu un snur verde.
    '' Pastreaza acest saculet,si promite-mi ca nu il vei pierde,nu il vei vinde,nu il vei da pentru nimic in lume''spunandumi acestea mi-a inmanat saculetul,iar eu l-am pus in ghiozdanel.Mi-a mai daruit si un kimono pe care ea insusi l-a purtat la deputul ei ca Geisha,pe care,de asemenea l-am asezat in ghiozdan.
Aveam 13 ani,nu intelegeam atat de bine ce valoare aveau lucrurile care imi erau daruite in special cartea pe care am furat-o (sa spunem asa) din raftul bunicii.
    Bunica ma luase de mana si ma conduse spre usa,unde in fata usii un cuplu astepta ceva.
Era un cuplu tanar,o femeie cu parul negru,matasos si un barbat cu ochii albastri ca Kimonoul bunicii.
Bunica ma conduse spre usa si ma prezenta cuplului apoi imi spuse:
    ''Aceasta este noua ta faminile.Adapteazate.Cand iti va fii dor de mine,voi fii tot aici,asteptandu-te,insa eu nu te pot intretine si ai nevoie de o familie cat mai normala posibil.''
Am privit-o pe bunica cu lacrimi in ochi si apoi femeia tanara m-a luat de mana si m-a uract intr-o masina.
Nu sitam unde eram,cum se numea locul unde am crescut alaturi de bunica.Uitasem de Kyoto pentru moment si tot ce imi venise in minte era imaginea buncii.
De atunci nu am mai vazut-o pe bunica.
     Nu am uitat nici trecutul meu,nici Kyoto,nici acea noapte sau limba mea natala.Adevarat,m-am adaptat la viata unei tinere adolescente, insa nu am iutat ce vroiam sa devin de mica,si nici de bunica care a fost candva o Geisha.

duminică, 12 februarie 2012

(Cap I.Trecutul meu) Mutarea

        Nu imi aduc aminte multe despre copilaria mea.
De la Bunica stiu ca mama a fost o Geisha, eu am fost un accident si ca mama mea sa nu fie in pericol am fost vanduta unei case de geisha ("okiya"),in Kyoto.
      Eram un copil.Nici nu stiam ce e aia o Geisha.Acolo am cunoscut-o pe Bunica.E o femeie invarsta,o Okami-san (geisha retrasa,stapana okiya).
Ea s-a atasat enorm de mine.Bunica a fost mereu o femeie misterioasa.Nu ii stiu trecutul,nu stiu nimic despre ea.Insa trecutul ei trebuie sa fie foarte murdar,si asta datorita unor schimbari ce au avut loc dupa varsta mea de 14 ani.
       Revenind la istorisire ... am locuit in okiya timp de 8 ani, fiind o shikomi (prima etapa din viata unei geisha,mai exact servitoare). 
       Intr-o noapte,pe cand eu implinisem 12 ani okiya a luat foc.Bunica era foarte agitata(Mai tarziu am aflat ca ea dase foc casei),ma luase de maneca kimonoului simplu de shikomi,fugind de parca am fii fost urmarite,isi taraia zgomotos o sacosa din plastic plina cu .... nici eu nu stiam cu ce,dar parea grea!
      Era o noapte rece si umeda,iar eu,inca somnoroasa habar nu aveam ce se petrecea,insa acum stiu ca cineva din trecutul bunicii ne urmarea in acea seara.Totul era atat de agitat incat nu-mi aduc aminte prea multe din acea seara nu am mai vazut nici okiya bunici,nici Kyoto.
      Ma trezisem intr-un alt loc decat Japonia.Pe strazi nu erau Geishe sau okyia,iar tot orasul era cu o arhitectura diferita de ceea ce vazusem.Pana si mirosul de peste imbaxit din Kyoto disparuse.Aici mirosea mai mult a brazi, si vantul adina lin.
      Din acele clipe simteam ca viata avea sa mi se schimbe radical.Aveam sa invat sa fiu o fata normala insa continuandumi studiile pentru a deveni o Geisha,in secret,intr-o cultura ce nu avea nimic deaface cu tara natala,cu o limba care nu o cunosteam si un stil aparte de viata.