(Cap II.Revenirea la traditii ) Viata unei Geisha,dincolo de masca sa

Purtam acel jurnal cu mine ,peste tot pe unde mergeam.L-am luat chiar si la scoala,iar in ore citeam pagina cu pagina istorisiri ce ma captivau,secrete ascunse,si cel mai bine pot numi,acel jurnal ''Viata unei Geisha,dincolo de masca sa''.
In ora de Chime,colega mea de banca tragea cu ochiul in jurnal,insa fiind in japoneza,desigur ca nu a inteles nimic.I-am zambit discret.
Eram obsedata sa aflu cat mai multe despre Geisha si viata bunicii,poate eram prea prinsa in carte incat uitasem de ceea ce se petrecea in jurul meu.

     Se sunase de pauza,mi-am luat cartea si am iesit pe hol,langa o fereastra din capatul lung al coridorului.Un tip,care isi pierdea vremea cu doua fete,ma privea insistent
Ii observam expresiile fetei.Ma sorbea din priviri de parca asi fii fost muza sa. Pentru el e destul sa arunce o singura privire pentru a crede ca sa indragostit,ca imi cunostea intreaga persoana,intreaga viata.
       Nu judeca o carte dupa coperta sa!
        Il stiudiam si eu,doar la asta ma pricep cel mai bine.Frumos,inalt,brunet,ochii micuti si buzele finute,o alunita cocheta deasupra ochiului. Modelul perfect ce l-ai putea vedea la bratul unei pustoaice ce se respecta.Insa aceea nu sunt eu!
        Isi indreapta privirea spre ochii mei,si se opreste la ei.Ma priveste adanc,de parca vroia sa ma citesti pe dinauntru si un gand ma fulgera si imi tulbura mintea:
         ''Nu!Sa nu indraznesti sa ma privesti in ochi,imi spun eu in interior, poate te vei indragosti de mine.E PROBLEMA TA,insa m-asi putea indragosti eu de tine,aici e problema mea.Geishele nu iubesc, sunt iubite,au nevoie de iubire insa nu ofera.Asta am invatat! Habar nu am ce e iubirea.Intoarce-ti privirea!''
        Sunt antrenata in arta conversatiei.Ii defineam fiecare miscare.Nu avea cum sa isi ascunda nici o atractie fata de mine.Insa habar nu avea ca nu ma privea pe mine.Privea o masca.L-am lasat sa ma stiudieze sa creada ceea ce vrea despre mine insa misterul e mister si nu il voi lasa sa ma cunoasca.
         Se apropia de mine,ii arunc priviri irezistibile,stiu foarte bine cum sa ii zambesc,cum sa ii vorbesc,doar asta am invatat de mica! Dar totodata am invatat ca trebuie sa pastrez o sticla fumurie intre mine si orce barbat.E unul dintre secretele ce fac Geishele misterioase,si care tine iubirea departe de ele.
          Nu stiu de ce,nu stiu motivul insa acea sticla fumurie e prea subtire,incat simt ca ma indragostesc.
                           ''Nu e de bine!!''
Aplic noi metode sa te il la distanta,insa ma mint pe mine.Nu el este cel de care ar trebui sa imi fac griji,ci sentimentele mele. Acum e doar intre mine si ''eu insumi''. O protectie ce trebuie intarita.
           Insa un barbat niciodata nu va intelege o femeie ! Poate va incerca,poate dupa ani intregi va reusi sa ii inteleaga toanele insa pe ea in totalitate,o femeie,NICIODATA! 
       Asa ca, cu ce e el mai bun sa creada ca ma cunoaste PE MINE doar dintr-o privire? Cu ce e mai bun sa imi spuna ca ma iubesti dupa o zii de cand am facut cunostinta? Cu ce e el mai bun sa incalc regulile si sa ma indragostesc de el? Nu mi-a dovedit NIMIC!
                        '' Te crezi matur,ha!exclam in candul meu, TOTI BAIETII SE CRED MATURI! Diferenta dintre tine si ei e ca,unii chiar sunt maturi,dar tu faci parte din categoria imaturilor.Privestema,si i-ati gandul! Nu ma cunosti nici pe jumatate,imi cunosti doar masca,exact cum un client ii poate cunoaste Geishei doar vocea,singura reala,fata fiindui doar o masca a frumusetii perfecte.Iar tu ma judeci dupa 2 priviri? Poti sa am studiezi,insa NU MA POTI AVEA DOAR PRIN SIMPLUL FAPT CA MA VREI! '' si spunandu-mi acestea mie insumi,exact ca si cum asi dori sa i le spun lui,aud colopotelul de intrare in clasi.

          Il privesc gingasa,pentru o clipa,caci vreau sa ii dau senzatia ca m-am indragostit (un mic truc al Geishelor) apoi plec fara ai spune ceva.

(Cap II.Revenirea la traditii )Geisha din carte

              Pana acum 4 ani viata mea nu era cu nimic mai diferita decat a orcarei fetite din cartierul in care locuiam.Vroiam sa imi respect traditiile,sa ii indepinesc visul mamei si sa o fac pe bunica mandra de mine.Mutarea mea din Japonia a fost un soc.Iar adoptarea mea de catre un cuplu tanar care nu avea nici o legatura cu trecutul meu,era prea mult pentru o fetita care abea implinise 13 ani.
             Desi au trecut 3 ani de atunci,nu inteleg gestul bunicii de a ma da spre adoptie sau de a parasi Japonia.
Acum sunt o eleva obisnuita.Visul meu de a deveni o Geisha se spulbera in fata ochiilor,insa fara regrete,se formeaza alte vise,noi si mai puternice.

Astazi ma hotarasem sa imi las trecutul deoparte si sa incep sa traiesc viata asa cum era,alaturi de familia mea.              Am cautat intr-o cutie veche de sub pat,ghiozdanelul de la 13 ani.Eram hotarata sa ma uit pentru ultima oara prin lucrurile ce imi fusesera daruite de bunica,pentru ca apoi sa le pot da uitarii.
Cand deschid ghiozdanelul observ si cartea furata din raftul bunicii:

           ''Ahh,uitasem de ea!''imi reprosez eu.
Nu o citisem niciodata.Nu am avut timp sa ma uit in ea si cand am ajuns in noua mea casa eram prea derutata si distrusa de imaginea bunicii ce plangea in pragul usii,ca sa imi mai dau seama de ceva.
Am  deschis cartea,cu o curiozitate imensa si am rasfoit pagina cu pagina uitanduma,mai intai,la propozitiile subliniate cu rosu si la imaginile viu colorate.Cartea era in japoneza,intr-un dialect din kyoto.Totul era scris de mana,iar imaginiile erau desenate,unele in carbune altele in tus.
Rasfoind cartea gaseam in ea scrisori si poze ale bunicii de cand era ea Geisha:
       ''Nu pot sa cred,spun eu mirata, este jurnalul bunicii''
Ceea ce furasem,cu stiire sau nu,era jurnalul bunicii.Era scris fiecare detaliu din viata unei Geisha,erau scrise secretele unei geisha,tehnici folosite in machiaje,arta kimonoului,iubiri ascunse,clienti,arta seductiei,etape.Totul doar intr-o singura carte.Puteam sa imi continui studiile ca Geisha si asta ma bucura,insa doar tehnic.Practic aveam nevoie de o Geisha pe care sa o urmez,care sa ma indrume si sa ma instruiasca,deci,acea carte nu imi era de un mare folos.
Pentru moment ma intristasem vazand un citat scris de bunica,pe o jumatate de pagina,caci restul era ars de scrumul unei tigari.Probabil intentionat.Ce mai puteam intelege din acel citat era:
   

    '' Cu cat o Geisha stie mai multe despre iubire,cu atat viata ei devine mai complicata si mai dureroasa,iar suferinta in iubire o va rani de doua ori mai mult decat pe o femeie obisnuita,caci o Geisha nu are voie sa se indragosteasca.Ea este un obiect al dorintei ''

Asta am fost si eu invatata de mica.Imi aduc aminte cum bunica imi spunea cum sa fac un barbat sa se indragosteasca de mine,cum sa il fac sa creada ca si eu m-am indragostit de el,insa sa NU ma indragostesc.
          Acum stiu ca avea o conceptie total gresita despre iubire.Am aflat din cateva pagini din jurnalul sau,ca a fost tradata,ranita si lasata sa sufere din cauza unei mari iubiri.Ea vroia sa ma apere si nu dorea sa patesc ce a patit ea.
    
Fiind atat de adancita in trecutul meu, Mama a intrat pe usa.Am azvarlit ghiozdanul in cutie si cartea veche am inchesuit-o intr-o clipita sub rochita mea larga de pijama.
Mama s-a uitat putin speriata la mine.
Daca ma gandesc bine,ea mereu era speriata cand intrebam de bunica,probabil era teama de a nu ma pierde.O iubesc pe mama,si o respect enorm,insa ei tot ii este frica sa nu ma piarda.
Privea cartea imensa si,apropiinduse de mine imi spoti:
            ''Nici o piatra pretioasa nu slefuieste daca nu e lustruita.Cand voi hotara ca e momentul potrivit,te voi duce la bunica.Acum coboara jos sa luam cina impreuna.''Spunand acestea ma saruta pe frunte si pleca.